Printre morminte de duşman
Adorm în fiecare seară,
Cu vis color de chihlimbar
Şi aroma dulce de la ceară.
Printre morminte cu lucarnă
Mă simt sorbit de ochi păgâni,
De parcă nu mai vor să doarmă
Ca ochii câinilor din stâni.
Printre mormintele din piatră,
Mortar ce are sânge-n el,
S-aude geamăt trist de fată
Ce roagă milă de la cer.
Printre morminte alb vopsite,
Mai mult decât s-ar cuveni,
Printre morminte nesfinţite
Adorm în fiecare zi.
Budapesta (12.07.2011)
E noapte târzie, cu ploaia în umbrelă
Bătând fără ritm, bătând fără trai.
Şi liniştea stă, precum santinelă
Aşteaptă cuminte zorii de mai.
Lătrat de ‘ntuneric, se stinge alene
Un ultim, uitat, bătrân felinar
Lăsând ca să curgă pe aripi de vreme
Al nopţii firesc calendar.
Cu vântul prin fire ce curg la olaltă
Din nourii trişti şi străini,
Aleargă o fată mai mult dezbrăcată,
Cu ploaia curgând pe-ai săi sâni.
În gânduri deştepte s-ascunde ispita,
Dar astăzi ele s-au dus.
Tăcerea şi ploaia, bezna, iubita,
Toate aşteaptă-un răspuns.
Ca slugă supusă nopţilor albe,
Cu-n pai între dinţi alene învârtind,
Uitată prin lume, ruşinea-n ‘ntuneric
Nu vrea să mă vadă dormind.
Chişinău,
07 mai 2011
