.

Ce-ar fi lumea fără tine?
Ce-ar fi fără chipul tău?
Fără stele nopţi senine.
Fără limite - un hău.
Fără strune o vioară.
Fără frunze un copac.
Fără asfinţit o seară.
Fără nufere un lac.

Chişinău. septembrie 2003

.

Să mor sub sărutarea ta
Iubito, ah cât aş da...
Sa-ţi simt în braţele-mi făptura,
Să-ţi fur cu înfocare gura
Şi din amurg în răsărit
S-ascult eu glasu-ţi împietrit.

Ah cât aş da - o veşnicie
Să am o noapte dintr-o mie
Şi-ncet, cu frică, tremurând,
Iubita mea, să te cuprind.
Ca-n focul primei nebunii
Să ne aruncăm ca doi copii.

Chişinău. 04.10.2005

.

Prea multă frumuseţe te orbeşte.
Şi nu ştii Doamne, Tu,
Pri vraja Ta divină
Un demon faci, ce o să vină
Şi n-o să-ţi pară bine - nu!
Când sfânta patimă va creşte.

O, prea puţin e jertfa Ta trăită.
E simplu prea să mori doar răstignit.
Ah cât aş da să fi murit -
Să nu-mi fii tu a mea iubită.

Tu, demon alb, cu ochi de poezie,
Cu păru-n vânt ce flutură uşor
Şi buza ta în tremur - un fior
Şi ochii tăi iubito, nebunie.

Chişinău. 07.02.2006

.

Aştepţi, aştepţi iubito o rază-n primăvară,
Un răcoros de seară sub luna plină, clară,
O mângâiere dulce ce doru-ţi va topi,
O şoaptă cristalină ce buza-ţi va sorbi.

Şi apa să îţi ude în treacăt talpa mică,
Când tu plutind pe vise observi că ţi-e frică.
Un tremur te cuprinde - ce-atât e de plăcut.
Din mâina-mi ia iubito un ufăr ce ţi-am rupt.

Adormi, când cea din urmă sclipire se revarsă
Pe faţa ta de ceară, luminii ce e ştearsă.
Adormi când orizontul în braţele-i cuprinde
O revocare plină a nopţii ce se-ntinde.

Tu dormi iubto astăzi, când frunzele şoptesc
Şi valurile line de barcă se feresc,
Iar luna parcă plânge, cu atâtea mii de stele -
Tu astăzi dormi iubito, prin versurile mele.

Chişinău. 26.09.2004

.

De-ar fi s-aleg unde să mor,
În braţele-ţi aş prefera.
Capul încet ca să cobor
Pe pieptul tău, iubita mea.

Să simt cum buzaţi prea sărată
De lacrime ce curg şuvoi
M-ar săruta încă odată
Să mă întoarcă înapoi.

S-aud şi glasul ce îngână
O rugă castă către cer,
Printre suspine ce imprimă
Vocii tale un mister.

Şi ochii tăi... vreau să-i sărut
Cu buza mea arsă de dor.
La tine odată să mă uit -
Ultima oară şi să mor.

Chişinău. 16.06.2007

Nu sunt poet

Nu sunt poet. Prin ruga mea păgână
Eu nu un vers aş vrea ca să ating
Şi nici o lacrimă sau inimă să frâng,
Doar las uşor ca pana să-mi plutească-n mână.

Nu sunt poet. Poetul e un înger
"Un" fericit ce poartă al său hram.
"Un" dus de doruri fără alean,
"Un" căutat de dragoste - prostie.

Nu sunt poet. Cu mâna mea nătângă
Ca pe-o feciaoră 'ncerc ca să întind
Pe fila galbenă de timp
Un vers clădit de mintea mea păgână.

Nu sunt poet. Sălbatică mi-i vraja
Şi necioplit e versul meu întins
Ca şi feciaora care m-a cuprins -
Prea feciorească însă-i este mreaja.

Nu sunt poet. Nuştiu a scrie poezie.
Fecioare doar - ca să iubesc.
Căci e mai simplu, de greşesc -
Nu las o pată pe vecie.

Ploieşti. 17.11.2006

Iubesc Frumuseţea-n Femeie

Iubesc frumuseţea-n femeie.
Când negrul ochilor ei nu-l văd întuneric -
Iubesc în femeie ardoarea.
Şi buza ce stă înmuiată-n otravă
M-atrage cu dorul şi vreau s-o sărut
Căci asta-i femeia din pom ce a rupt
Frumosul păcat ce stă sa îl poarte
Cu sine alaturi şi-n fiece noapte,
Sau fiece zi, sau ceasul sa steie -
Nu-i pasă. Ea vrea sa mi-l deie.

Iubesc in derivă de tot ce-i telur.
A foilor patimi încerc să le fur -
Nu dau din mine - cuvânt cu cuvânt,
Femeia cu sânu-i mă face un sfânt.
Când pânza întinde pe pieptu-i rotund
Din tot ce-i agnostic într-al meu fund
Mai cred ca păcatul e dat de un Zeu,
Căci sânul iubesc în femeie şi-l vreu.
Să steie alături ca cupă, să sorb
Când lene mi-a fi să privesc, ca un orb
Să-l bâjbâi cu buza. Ca strună de liră
Să fie mai tare, mai tare - femeia respiră,
Femeia e vie. Cu coasta-i de diavol ce-i amintită,
În lungi şi eterne scrieri privită
De ochi nesatornici de mijloc viril
Ce poate sa dăruie viaţă.

Ploieşti. 04.10.2009

Nopţile Albe

Nopţi de nesomn. Făclii poetic aprinse
Cuprinse de dor în mrejele nopţii întinse.
Ascunde frumos, tăcerea 'nşirată pe foaie,
Galbenă ea, în a focului slabă văpaie.

Nopţi de nesomn, cu gânduri lenoase,
Cu pana în dinţi, cu vise frumoase -
Strivite prea brusc când geamul se geme
De-a nopţii răcoare ce adie a lene.

Nopţi de nesomn, cât veacuri întinse
De-a umbrelor frică, ce joacă, cuprinse.
Şi fum ce îmbată din mucul încins,
Ce dorul de somn m-a făcut să-l vreau stins.

Chişinău, 26.08.2009