E noapte târzie, cu ploaia în umbrelă
Bătând fără ritm, bătând fără trai.
Şi liniştea stă, precum santinelă
Aşteaptă cuminte zorii de mai.
Lătrat de ‘ntuneric, se stinge alene
Un ultim, uitat, bătrân felinar
Lăsând ca să curgă pe aripi de vreme
Al nopţii firesc calendar.
Cu vântul prin fire ce curg la olaltă
Din nourii trişti şi străini,
Aleargă o fată mai mult dezbrăcată,
Cu ploaia curgând pe-ai săi sâni.
În gânduri deştepte s-ascunde ispita,
Dar astăzi ele s-au dus.
Tăcerea şi ploaia, bezna, iubita,
Toate aşteaptă-un răspuns.
Ca slugă supusă nopţilor albe,
Cu-n pai între dinţi alene învârtind,
Uitată prin lume, ruşinea-n ‘ntuneric
Nu vrea să mă vadă dormind.
Chişinău,
07 mai 2011
