A fi. Cuvinte.

Ce sunt cuvintele, iubito?
Doar păsări. Cu pene colorate viu,
Barbar, de gândul prea pustiu -
Ce-a sărăcit de dorul alintării.

Sunt nebunatic, nu nebun.
Sunt datorii ale uitării.
În goana vremii, nepăsării
Cu ochii ce-am uitat să-ţi spun.

Nu-s orb şi nu-s în necredinţă.
Sunt peste toate - adevăr.
Şi-aş sta să le-mpletesc în păr -
Atât de moale, a mea fetiţă.

Sunt beat de tine, nu de lume.
Şi-atât prin ploaie cât am mers
Am vrut s-aştern frumos un vers,
Dar nu-l mai ştiu şi nu-ţi voi spune.

Ce sunt cuvintele, hai spune?!
Atât aş vrea... să le vorbesc.
Dar nu prea ştiu, când te privesc
Ce-nseamnă a fi poet pe lume.

31.07.2008

...

"Din lemn de măr îmi vreau sicriul
Şi suc să sară de sub ţinte
Când un ciocan printre morminte
Va bate toaca, asfinţitul."

Aş vrea să scriu - "mi-e trist",
Dar nu mi-e trist. Mi-e lene doar să râd.
E prea săracă noaptea unui gând
Când nu ţi-e lene şi nu plângi,
Dar eşti doar trist.

Aş vrea să scriu spre cer o rugăciune.
Mi-e lene doar ca să mai ieu.
Ce-aş vrea să-mi deie Dumnezeu...
În noaptea asta nu-ţi pot spune.

Şi-aş vrea să scriu în vers singurătatea,
Dar singur nu-s, mi-e lene să aştept.
Acum aş vrea să te cuprind la piept
Să-mi spulbere ai tăi sâni luciditatea.

Aş vrea să-n scriu eu chipu-ţi într-o ramă,
Pe lemn de măr să fie zugrăvit
Ca-tunci iubito, când oi fi murit -
Să nu mă laşi iar singur, căci mi-e teamă!