Ce sunt cuvintele, iubito?
Doar păsări. Cu pene colorate viu,
Barbar, de gândul prea pustiu -
Ce-a sărăcit de dorul alintării.
Sunt nebunatic, nu nebun.
Sunt datorii ale uitării.
În goana vremii, nepăsării
Cu ochii ce-am uitat să-ţi spun.
Nu-s orb şi nu-s în necredinţă.
Sunt peste toate - adevăr.
Şi-aş sta să le-mpletesc în păr -
Atât de moale, a mea fetiţă.
Sunt beat de tine, nu de lume.
Şi-atât prin ploaie cât am mers
Am vrut s-aştern frumos un vers,
Dar nu-l mai ştiu şi nu-ţi voi spune.
Ce sunt cuvintele, hai spune?!
Atât aş vrea... să le vorbesc.
Dar nu prea ştiu, când te privesc
Ce-nseamnă a fi poet pe lume.
31.07.2008
sâmbătă, 27 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bravo Sergiu!!! Cel mai bravo e la noi, geniuţul nostru!!! E atât de frumoasă şi senzuală poezia asta a ta!!! Bravo, genul feminin te admiră!
RăspundețiȘtergere