Cuprinse de dor în mrejele nopţii întinse.
Ascunde frumos, tăcerea 'nşirată pe foaie,
Galbenă ea, în a focului slabă văpaie.
Nopţi de nesomn, cu gânduri lenoase,
Cu pana în dinţi, cu vise frumoase -
Strivite prea brusc când geamul se geme
De-a nopţii răcoare ce adie a lene.
Nopţi de nesomn, cât veacuri întinse
De-a umbrelor frică, ce joacă, cuprinse.
Şi fum ce îmbată din mucul încins,
Ce dorul de somn m-a făcut să-l vreau stins.
Chişinău, 26.08.2009
Cât îs de frumoase nopţile de nesomn, pline de emoţie, pline de prietenie şi nu zic doar de dragostea care întrece orice alte frumuseţi, dar anume de emoţiile care scot din tine toate puterile şi te fac să iubeşti pe cel ce a ridicat vocea la tine fără motiv, sau pe vecina care fumează la uşă, sau pe băaiatul care cu un eşec total a încercat să-ţi surprindă atenţia, iubeşti lumea şi oboseala, această oboseală plăcută, lenoasă (parafrazându-te), sleită şi ea de puteri...
RăspundețiȘtergereDeci, ziua continuă...încep a "melancoli" după noapte, dar am prea multe de făcut. Te las poezie a visurilor mele ideale, te las ca să revin cu impresii din nopţile de nesomn!