Şi nu ştii Doamne, Tu,
Pri vraja Ta divină
Un demon faci, ce o să vină
Şi n-o să-ţi pară bine - nu!
Când sfânta patimă va creşte.
O, prea puţin e jertfa Ta trăită.
E simplu prea să mori doar răstignit.
Ah cât aş da să fi murit -
Să nu-mi fii tu a mea iubită.
Tu, demon alb, cu ochi de poezie,
Cu păru-n vânt ce flutură uşor
Şi buza ta în tremur - un fior
Şi ochii tăi iubito, nebunie.
Chişinău. 07.02.2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu