Un răcoros de seară sub luna plină, clară,
O mângâiere dulce ce doru-ţi va topi,
O şoaptă cristalină ce buza-ţi va sorbi.
Şi apa să îţi ude în treacăt talpa mică,
Când tu plutind pe vise observi că ţi-e frică.
Un tremur te cuprinde - ce-atât e de plăcut.
Din mâina-mi ia iubito un ufăr ce ţi-am rupt.
Adormi, când cea din urmă sclipire se revarsă
Pe faţa ta de ceară, luminii ce e ştearsă.
Adormi când orizontul în braţele-i cuprinde
O revocare plină a nopţii ce se-ntinde.
Tu dormi iubto astăzi, când frunzele şoptesc
Şi valurile line de barcă se feresc,
Iar luna parcă plânge, cu atâtea mii de stele -
Tu astăzi dormi iubito, prin versurile mele.
Chişinău. 26.09.2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu